Salut!
În Martie 2010 am fost nevoit să trec printr-o serie de evenimente foarte neplăcute, tatăl meu s-a îmbolnăvit brusc și s-a stins în aproximativ o lună.
De când am aflat vestea despre boală și până ce totul s-a terminat în cel mai trist mod posibil, au fost momente în care am avut deseori senzația că mă lovește un tren sau îmi fuge pământul de sub picioare. Problema mea și a familiei mele era cea mai mare problemă din lume și aș fi dat absolut orice să o rezolv cumva. Parcă eram în linia întâi a unui front și luptam cu îndârjire împotriva unui sistem prost.
La un moment dat, în una din situațiile critice, medicii ne-au spus „Faceți rost urgent de sânge!”. Am întrebat ”Cât de urgent?”. Ni s-a răspuns că avem 2, 3 ore la dispoziție.
Atunci nu am realizat, dar era una dintre cele mai aberante situații la care am fost supuși.
De unde naiba să știu eu ce grupă sanguină și ce RH au cunoștințele mele? Pe cine să sun și pe cine nu, ca să câștig timp? Unde trebuie să-i duc și cum? Totul a devenit ca un fel de concurs stupid în care miza nu era alta decât viața.
M-am apucat să îmi sun prietenii și am avut totuși noroc cu unul din ei, al cărui tată era angajat la Centrul de transfuzii din alt oraș. Aveau cantitatea și tipul de sânge de care tata avea nevoie.
Transportul? M-au așteptat bieții oameni pe marginea drumului cu o ladă frigorifică în care era sângele, am luat lada și am apăsat cât de tare am putut accelaratia.
Astăzi, după 8 ani de atunci, pot să spun că a fost o nebunie, un risc enorm la care am fost supus și împins de slăbiciunile unui sistem. Sistemul medical românesc.
Tata s-a dus, dar supărarea, ura, ciuda că am fost neputincioși că nu l-am putut salva, a rămas.
Modul meu de a trece mai ușor printr-o experiență de felul ăsta, a fost să încerc să îmi țin mintea ocupată cu altceva, să lucrez cât pot de mult. Și totuși, gândul că totul a fost nedrept, nu îmi dădea pace.
Cred cu tărie că aproape la orice problemă există o soluție, totul e să o găsești pe cea bună sau măcar pe cea care să te scoată din impas pentru moment.
Împreună cu Victor (un student la vremea respectivă, astăzi un avocat respectabil ) am încercat să găsim soluția și în două luni, cu multe ore de lucru, în care Victor aproape era să își trântească examenele, a ieșit www.donatorionline.ro
Site-ul era departe de a fi vreo rachetă spațială, dar își făcea treaba simplu.
Cei care își cunoșteau grupa sanguină și RH-ul, se puteau înscrie pe site, lăsându-și datele de contact, în cazul în care cineva avea nevoie de ei și știau că e posibil să fie contactați.
Cei care aveau nevoie de sânge, intrau pe site și își luau de acolo persoanele compatibile cu sângele de care era nevoie, și îi contactau.
Toată căutarea asta nebună după sânge se reducea astfel la maximum 2 minute.
Site-ul funcționa 24 de ore din 24 pe tot parcursul anului.
În primele 2 zile au fost peste 300 de înscriși, iar după o lună, în timp ce eram la muncă a intrat pe ușă un tip cu barbă și s-a îndreptat către mine.
”Am venit să-ți multumesc”, mi-a spus. Am ridicat din sprâncene nelămurit, nu înțelegeam de ce. A continuat: ”Site-ul tău a salvat viața unchiului meu”.
A fost primul. Sistemul construit de mine și Victor funcționa!
De unii care s-au folosit de site am știut (fiind sunat în nenumărate cazuri chiar de medici), de alții am aflat din presă, dar de cele mai multe ori știam urmărind traficul de vizualizări din spatele site-ului.
Mergea și asta era important.
Site-ul s-a întrerupt de 2 ori, de fiecare dată am primit email-uri de la persoane care căutau sânge. Ce a fost și mai rău este că am primit email-uri de la persoane ce au căutat sânge și nu au găsit la timp.
Mai mult decât atât, un domn a cărui mamă avea nevoie de sânge și nu a găsit la timp chiar s-a oferit să îmi trimită bani, să acopăr cheltuielile cu condiția să pun site-ul înapoi în funcțiune.
M-am simțit tare prost atunci, am refuzat banii și am plătit din nou cheltuielile site-ului din buzunar.
Nu am făcut niciodată vreo strângere de fonduri și nici nu mi-am înființat vreo fundație sau asociație sau cont de donații, totul a mers cumva din inerție.
În Februarie 2018, un prieten a adus din nou în discuție problema site-ului, căruia zilele îi erau numărate. După 8 ani de la înființare Donatorionline.ro trebuia să se închidă datorită noilor reglementări GDPR.
Pe undeva cred că aceste reglementări își au rostul. Știam că în campaniile electorale unele partide politice luau datele de la site și le foloseau meschin pentru a da telefoane, cu siguranță le-ați primit.
Vă spun sincer că mi-a fost scârbă de treabă asta și știam că vor face mult rău site-ului, iar oamenii se vor enerva. Dar ce să fac? Nu mă puteam pune cu ei.
Am avut noroc sau cred că mai degrabă, cineva acolo sus nu a vrut ca site-ul să se închidă. După câțiva pași mai șovăielnici, s-au strâns resursele și s-a discutat de o nouă etapă a Donatorionline.ro.
Acum suntem o echipă mai mare și avem planuri mari, iar pe lângă sistemul de a găsi donatori compatibili de sânge în câteva minute, vor mai veni și alte sisteme care să acopere găurile făcute de cei care au apelat site-ul doar în campaniile electorale.
Se spune că „Cel ce salvează o viață, salvează o lume întreagă”; ăștia sunteți voi, cei ce ați salvat sute de vieți, cei ce sunteți înscriși pe donatorionline.ro, chiar dacă ați riscat să fiți sunați la telefon de vreun bezmetic aiurea.
Acesta este istoricul unei soluții construite de doi români și care a funcționat 8 ani.
Titus și Victor
Astăzi, vineri, 13 Iulie 2018, am pus în funcțiune a doua variantă a site-ului Donatorionline.ro .
E un nou capitol și îmi cer scuze de pe acum de eventualele greșeli și disfuncționalități, le vom remedia pe parcurs.
Am transferat baza de date a celor înscriși în site-ul inițial, iar aceștia pot acum să își revendice contul de donator, să facă modificări sau adăugiri și reactualizări de date.
Informația este cel mai important lucru într-o situație de urgență, de aceea vă rog din suflet să considerați fiecare că e important să dăm această informație mai departe. Este foarte posibil ca, într-o zi, cineva drag vouă să aibă nevoie de acest site.
Vă doresc sănătate!
Titus B., fiul lui Viorel.
P.S. Mai jos aveți prima pagină a site-ului donatorionline.ro care a funcționat din 2010 până în 2018: